Sfanta Vineri Street
Sector 3, Bucharest

team@kulturhaus.ro

Ideile referitoare la gen s-au transmis mai rapid ca niciodată în epoca Internetului. Şi, alături de informaţiile utile, s-au strecurat şi multe elemente greşite sau chiar nocive.

Ne-am propus prin această postare să privim 11 dintre cele mai frecvente mituri cu şi despre identitatea de gen.

1.      A fost binară până de curând

În spaţiul european, poate. Chiar şi în acest spaţiu, însă, diverse persoane au experimentat cu identitatea de gen. Un exemplu este temutul Caligula, care a manifestat comportamente specific feminine la propria sa nuntă, cu un bărbat. Deşi relaţiile între persoane de acelaşi sex nu erau interzise în Roma Antică, ele erau considerate relaţii de pregătire pentru cea heterosexuală, încheiată prin căsătorie.

Izvoarele istorice nu vorbesc despre felul în care Caligula se identifica. Cel mai probabil, feminitatea pe care o exprima era una performativă. Aşadar, mai degrabă decât o persoană non-binară sau trans, îl putem considera primul drag queen din istoria scrisă. Deşi actorii greco-romani jucau atât roluri masculine, cât şi feminine, ei nu o făceau cu scopul de a şoca, aşa cum a făcut-o conducătorul roman.

Alte civilizaţii erau mai explicite în privinţa genului

Spre exemplu, Primele Naţii de pe teritoriul Americii. Este o tradiţie panidigenă aceea a celui de-al treilea gen. Civilizaţiile indigene aveau raportări diferite faţă de această a treia axă identitară. În timp ce triburile din zona  Juchitán (Mexic) se refereau la muxes, un bărbat biologic cu o expresie de gen androgină, alte culturi considerau că al treilea gen este cu totul diferit atât de cel masculin, cât şi de cel feminin.

Filosofia feministă occidentală este doar o adăugire la pionieratul făcut de aceste civilizaţii.

2.      Deviază de la natură

Este adevărat că aspectele sociale şi performative ale genului nu pot fi la fel de uşor observate la animale. Însă, remarcăm faptul că unele animale preiau roluri asociate cu un gen şi chiar îşi schimbă sexul biologic: spre exemplu, melcii pot prelua atât caracteristici feminine, cât şi masculine în funcţie de contextul de împerechere. Iar căluţii-de-mare masculi sunt cei care poartă sarcina.

În plus, cercetări recente arată că a fi transgender înseamnă că şi creierul tău are structura genului cu care te identific. O femeie trans poate avea sexul masculin şi cromozomii XY, dar un creier mult mai asemănător cu cel al unei femei biologice. Şi să nu uităm de persoanele intersex, în trecut numite hermafrodite: ele pot avea atât trăsături masculine, cât şi feminine. Ideal este să crească, să conchidă cu care gen se identifică (sau dacă au o identitate fluidă, non-binară) şi să facă demersurile necesare pentru a se simţi confortabil în corpul lor.

3.      Este o ideologie…

Detractorii conceptului de gen îl asimilează adesea mişcărilor ideologice de stânga. Un termen frecvent folosit de persoanele conservatoare este acela de sexomarxism, care ar presupune devierea de la normele sexuale şi familiale tradiţionale şi instaurarea unei domnii a minorităţilor identitare.

Deşi persoanele cu identităţi netradiţionale tind să favorizeze mişcări de stânga, precum cea a justiţiei sociale, identitatea de gen este o combinaţie de factori biologici, psihologici şi social-performativi. Ea precedă convingerea politică. În plus, alte aspecte pot favoriza alegerea ideologiei politice, chiar şi la o persoană non-binară sau trans. Spre exemplu, Caitlyn Jenner este o femeie trans cu convingeri de dreapta, întrucât Partidul Republican din SUA este mai îngăduitor cu taxarea bogaţilor, printre care şi ea se numără.

4.      Care îşi atrage noi adepţi

Dat fiind că a fi trans sau non-binar este o condiţie înnăscută, nu se poate vorbi despre o ideologie de gen. Maximum putem afirma că, atunci când creăm mai multă vizibilitate asupra acestor situaţii, unele persoane îşi dau seama că se încadrează în aceste categorii.

5.      Persoanele trans fac tranziţia fără supraveghere medicală

Deşi este posibil ca anumite persoană să obţină acces la hormoni şi la alte proceduri în mod clandestin, procedura standard presupune ca o persoană disforică să frecventeze medical psihiatru şi psihoterapeutul, pentru a determina dacă tranziţia este cel mai bun plan de tratament.

6.      Persoanele trans sunt gay şi lesbiene confuze

Persoanele trans nu sunt persoane gay care fac tranziţia pentru a arăta că reprezintă “femeia”, respective “bărbatul” din cuplul homosexual. Există femei trans atrase de femei trans şi cis, fiind lesbiene. La fel, există bărbaţi trans care sunt interesaţi exclusiv de relaţii cu alţi bărbaţi. Mai mult, există persoane trans bi sau polisexuale (atrase de două sau mai multe expresii sexuale şi de gen). Identitatea unei persoane nu este sinonimă cu orientarea sa sexuală.

7.      Femeile trans sunt bărbaţi care vor să atace femeile biologice

Acest mit este perpetuat de o ramură radicală a feminismului. Adeptele acestei gândiri se mai numesc şi TERF (Trans-Exclusionary Radical Feminist). Ele consideră că bărbaţii au de cele mai multe ori atitudine violente faţă de femei, iar consecinţa logică a acestei violenţe este să ocupe spaţiile care erau considerate sigure de către ele, precum toaletele şi vestiarele. Ele îşi îndreaptă în special reticenţa în direcţia femeilor trans, pe care le percep în continuare drept bărbaţi. În schimb, tind să considere că bărbaţii trans (cu identitate feminine atribuită la naştere) sunt doar femei confuze, care fac tranziţia pentru a se bucura de privilegiile masculine.

8.      O persoană disforică are nevoie de tratament, nu tranziţie

Tranziţia este tratamentul. Conform DSM V (Diagnostic and Statistics Manual, ediţia V), o persoană diagnosticată cu disforie de gen va trece prin socializarea treptată în genul cu care se identifică. Apoi, va începe tranziţia hormonală şi, în majoritatea cazurilor, şi chirurgicală.

9.      A fi trans şi a face drag e acelaşi lucru

O persoană trans nu se identifică cu identitatea de gen care i-a fost atribuită la naştere, pe baza sexului biologic. În schimb, un drag queen sau drag king trebuie privit ca un actor. Astfel, un bărbat care se travesteşte în femeie este un actor care performează o feminitate exagerată pe scenă, în timp ce drag king sunt femei care reprezintă pe scenă personaje hipermasculinizate. Mai mult decât atât, deşi drag este asociat cu comunitatea LGBT, există performeri cis şi heterosexuali. A fost mediatizat chiar un cuplu format dintre un drag queen şi o drag king!

10.      Non-binaritatea e un moft

La fel ca oamenii trans, cei non-binari experimentează disforie. Astfel, dacă genul lor este atribuit greşit, ei pot trece printr-o suferinţă la fel de puternică ca aceea a cuiva trans. În limba română, este dificil să ne referim la o astfel de persoană doar cu forme neutre – soluţia este să înlocuim desinenţa de gen cu x. Astfel, dacă un poet de sex feminin se identifică drept persoană non-binară, vom spune că este poetx.

11.      Identităţile non-cis sunt cauzate de traume

Identitatea non-cis este înnăscută. Desigur, anumite traume pot duce la confuzii de gen. Însă pentru înlăturarea lor, vizita la psihoterapeut este nu numai recomandată, ci obligatorie. Doar un specialist poate determina existenţa disforiei sau confundarea unei răni din trecut cu ea.